E una din zilele în care vreau să-mi tai sufletul ca pe o floare și să-l arunc la primul coș. Ca atunci când te doare o măsea până la gândul că fără ea ți-ar fii mai bine; n-ar mai avea ce să te doară.
Și până la urmă ce fac eu cu un suflet obosit, frânt?
-
Vreau să mă mai cunosc puțin. Simt că mai am încă ceva de descoperit și vreau să o fac din nou prin scris. Vreau să nu mă mai blochez la fie...
-
Mi-am mutat sufletul în altă cutie. Știi ce face? Se lovește de toți pereții și se rănește ca până acum. Singur. E gălăgie și-mi place. E ... -
Stranie starea în care nu mai simți nimic. Ca după o lovitură puternică în care nu mai reușești să vezi nimic, să distingi nimic. Practic nu...
No comments:
Post a Comment