...

... și din când în când te așezi pe canapea singur și începi să te gândești la toate lucrurile pe care le-ai fii putut face diferit, la lucrurile pe care le-ai deviat, la ceea ce se întâmplă acum ca consecință a ultimei luni. Și stai, câteva ore chiar, nu regretând, ci măcinându-te cu acel ”ce-ar fii fost dacă...”. Poate n-ar fii fost nimic diferit, dar tot te sâcâie ideea. Unde intervenția ta a schimbat ceva? Dar dacă a schimbat ceva, poate a schimbat în bine. Poate privești doar din unghiul greșit. Poate lucrurile nu-s așa pierdute cum crezi acum. Poate tot răul e spre mai bine... dar nu sunt sigură spre mai binele cui.